Home Contact Despre noi

Despre noi

 

Secretariatul de Stat pentru Culte are sediul în municipiul Bucureşti, str. Nicolae Filipescu nr. 40, sectorul 2.

Secretariatul de Stat pentru Culte este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea prim-ministrului, prin Cancelaria Primului - Ministru.

Secretariatul de Stat pentru Culte elaborează şi asigură aplicarea strategiei şi politicilor în domeniul vieţii religioase.În activitatea sa, Secretariatul de Stat pentru Culte asigură respectarea şi promovarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, consacrate de Constituţia României, republicată, şi de Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, precum şi de tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, în ceea ce priveşte libertatea conştiinţei şi a credinţelor religioase, şi se conduce după principiul fundamental conform căruia cultele recunoscute de lege sunt libere, autonome şi egale în faţa autorităţilor statului.

Secretariatul de Stat pentru Culte are ca obiectiv general dezvoltarea parteneriatului dintre autorităţile administraţiei publice centrale şi locale şi cultele religioase recunoscute de lege în domeniul social, cultural şi educaţional, prin promovarea în beneficiul întregii societăţi a relaţiei de respect şi cooperare între cultele recunoscute de lege.

Atribuțiile Secretariatului de Stat pentru Culte:

   1. asigură relaţiile statului cu toate cultele şi asociaţiile religioase din România şi punerea în aplicare a politicilor specifice domeniului cultelor;

   2. sprijină toate cultele şi asociaţiile religioase, potrivit statutelor de organizare şi funcţionare ale acestora, în vederea participării lor la viaţa socială şi spirituală a ţării, urmăreşte ca în relaţiile dintre culte şi asociaţii religioase să fie excluse orice forme, mijloace şi acţiuni de învrăjbire religioasă;

   3. mediază în situaţiile litigioase care apar între culte şi între culte şi asociaţiile religioase;

   4. monitorizează aplicarea actelor normative interne şi internaţionale referitoare la respectarea libertăţii religioase;

   5. asigură legătura dintre cultele religioase şi ministere, celelalte organe ale administraţiei publice centrale şi locale, în vederea respectării libertăţii şi autonomiei cultelor, a prevenirii şi înlăturării oricăror abuzuri, prin aplicarea legii; sprijină autorităţile administraţiei publice locale pentru rezolvarea problemelor specifice care apar în raporturile lor cu cultele şi asociaţiile religioase şi, totodată, acordă asistenţă cultelor şi asociaţiilor religioase, la solicitarea acestora, în soluţionarea problemelor pe care acestea le supun autorităţilor administraţiei publice locale;

    6. analizează cererile de înfiinţare de noi culte, întocmeşte documentaţiile cerute de lege şi le înaintează Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, în vederea recunoaşterii acestora de către Guvern;

    7. acordă aviz consultativ în vederea obţinerii calităţii de asociaţie religioasă;

    8. înaintează Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional propunerile privind recunoaşterea de către Guvern a statutului de utilitate publică pentru organizaţiile neguvernamentale cu activitate în domeniul vieţii religioase, potrivit legii;

    9. avizează solicitările şi prelungirile de viză pentru cetăţenii străini care desfăşoară activităţi religioase în România;

    10. ţine evidenţa personalului monahal al cultelor recunoscute fără venituri în vederea includerii în sistemul naţional al asigurărilor de sănătate;

    11. colaborează cu sistemul educaţional şi avizează, alături de autorităţile publice cu competenţe în domeniul învăţământului, planurile de învăţământ şi programele analitice pentru predarea religiei, elaborate de cultele recunoscute;

    12. sprijină cultele recunoscute în organizarea şi desfăşurarea activităţilor de asistenţă religioasă şi socială în armată, penitenciare, spitale, în cămine de bătrâni, case de copii şi în alte instituţii, precum şi în familii care se confruntă cu nevoi speciale;

    13. sprijină cultele recunoscute în activitatea de evidenţă, păstrare, conservare, restaurare şi punere în valoare a bunurilor culturale mobile şi imobile, aflate în proprietatea sau în folosinţa cultelor, în condiţiile legii;

    14. ia act de alegerea sau numirea persoanelor care urmează să ocupe funcţii de conducere, precum şi a personalului clerical şi laic din cadrul cultelor religioase, inclusiv din învăţământul teologic neintegrat în învăţământul public, în vederea alocării sprijinului financiar de la bugetul de stat pentru salarizarea personalului cultelor religioase, potrivit legii;

    15. ţine evidenţa unităţilor de cult ale cultelor religioase recunoscute care solicită sprijin pentru salarizarea personalului clerical;

    16. iniţiază acţiuni de relaţii externe cu instituţii de stat similare din alte ţări şi organizaţii internaţionale neguvernamentale care se ocupă de garantarea şi respectarea libertăţii religioase, precum şi a celorlalte drepturi fundamentale ale omului şi participă la manifestările organizate de acestea;

    17. elaborează studii şi sinteze documentare referitoare la viaţa religioasă din România, precum şi despre activitatea cultelor şi organizaţiilor religioase din alte ţări; organizează dezbateri, cu participarea specialiştilor români şi străini, privind teoria şi practica laică şi ecleziastică în acest domeniu;

    18. gestionează resursele financiare publice alocate pentru completarea fondurilor necesare salarizării personalului clerical şi neclerical, potrivit legii;

    19. acordă sprijin financiar, în condiţiile legii, pentru:

       a) construirea, în condiţiile aprobării documentaţiilor tehnico-economice potrivit reglementărilor în vigoare, precum şi repararea lăcaşurilor de cult care aparţin cultelor religioase recunoscute din România;

       b) restaurarea şi conservarea lăcaşurilor de cult care sunt monumente istorice şi care aparţin cultelor recunoscute din România;

       c) restaurarea şi conservarea bunurilor din patrimoniul cultural naţional mobil ale cultelor religioase recunoscute în România;

       d) completarea fondurilor proprii necesare întreţinerii şi funcţionării unităţilor de cult cu venituri mici sau fără venituri;

       e) amenajarea şi întreţinerea muzeelor cultural-religioase;

       f) achiziţionarea de imobile necesare desfăşurării activităţilor unităţilor de cult şi de asistenţă socială şi medicală susţinute de acestea;

       g) sprijinirea activităţilor de asistenţă socială şi medicală organizate de cultele religioase recunoscute din România în spitale, centre de plasamente, cămine pentru bătrâni şi alte forme de asistenţă;

       h) susţinerea unor acţiuni cu caracter intern şi internaţional realizate de cultele religioase recunoscute din România;

       i) construirea, amenajarea şi repararea clădirilor având destinaţia de aşezăminte de asistenţă socială şi medicală ale unităţilor de cult;

       j) construirea şi repararea sediilor administrative ale eparhiilor sau ale centrelor de cult;

       k) construirea şi repararea sediilor unităţilor de învăţământ teologic proprietate a cultelor recunoscute;

    20. controlează modul de utilizare a fondurilor primite de către culte de la bugetul de stat, potrivit destinaţiei stabilite şi cu respectarea prevederilor legale;

    21. sprijină cultele religioase, la cerere, în organizarea evidenţei contabile, statistice, în concordanţă cu legislaţia de specialitate, asigurând colaborarea acestora cu instituţiile de sinteză.

  

 

Istoricul instituției

Sediul Secretariatului de Stat pentru Culte

Apariţia instituţiei actuale se leagă de însuşi momentul de întemeiere a statului român modern prin Unirea Moldovei şi a Ţării Româneşti. Imediat după alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei şi al Tării Româneşti, în ianuarie 1859, a fost înfiinţat la Iaşi şi la Bucureşti câte un Minister al Cultelor. Începând din anul 1862, odată cu unificarea administrativă a Principatelor Romane, a luat fiinţă Ministerul Cultelor, a cărui existență continuă până astăzi. În anii 1867-1921 a funcţionat sub denumirea de Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, tocmai pentru a accentua caracterul principal al activităţii Bisericilor în educaţie şi instrucţie, cunoscându-se faptul că în perioada respectivă şcolile confesionale aveau o mare pondere în sistemul educaţional românesc.

După realizarea Marii Uniri din 1918, Ministerul Cultelor şi Artelor a devenit organul central al statului pentru problemele cultelor religioase (1921-1930), pentru a reveni la forma denumirea Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice (1930-1939), apoi s-a reorganizat în Ministerul Educaţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor (1940-1945), iar în perioada 1946-1957 a redevenit Ministerul Cultelor; din anul 1957 a funcţionat sub denumirea de Departamentul Cultelor. Asocierea cultelor cu artele în perioada interbelică se justifică în special prin activitatea de depistare, restaurare şi conservare a monumentelor istorice religioase, şi prin constituirea şcolii româneşti de restaurare în cadrul Comisiunii Monumentelor Istorice.

După decembrie 1989, Departamentul Cultelor redevine pentru o scurtă perioadă Ministerul Cultelor (ianuarie-iulie 1990), după care funcţionează până la finele anului 2000 sub forma de Secretariat de Stat pentru Culte. În aceşti ani, legătura instituţiei cu Guvernul s-a realizat prin intermediul unui ministru de stat, iar în anii 1996-2000 s-a aflat în subordonarea directă a Primului Ministru. Din 29 decembrie  2000 s-a revenit la formula interbelică, Ministerul Culturii şi Cultelor, iar din 29 decembrie 2009 s-a reînfiinţat Secretariatul de Stat pentru Culte, în subordinea directă a Primului Ministru.

Din luna mai 2012, Secretariatul de Stat pentru Culte s-a reorganizat ca instituţie publică în subordinea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, fiind condusă de un director general. Din decembrie 2012 Secretariatul de Stat pentru Culte s-a reorganizat ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale în coordonarea Primului Ministru.

***

În decursul vremii, Ministerul Cultelor s-a implicat permanent în ridicarea prestigiului vieţii şi activităţii cultelor religioase recunoscute din ţară, fiind, spre exemplu, deosebit de activ în momentele importante ce au dus la obţinerea autocefaliei (1885) şi la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie (1925).

Încă de la înfiinţarea sa în anul 1859, Ministerul Cultelor a fost condus de personalităţi reprezentative ale vieţii politice, ştiinţifice şi artistice ale vremii, dintre care îi menţionăm pe Alexandru Odobescu, Dimitrie Bolintineanu, C.A. Rosetti, Titu Maiorescu, Vasile Conta, Take Ionescu, Spiru Haret, I.G. Duca, Simion Mehedinţi, Octavian Goga, P.P. Negulescu, Vasile Goldiş, Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti, episcopul academician Nicolae Colan, Ion Nistor, Constantin Giurescu, Ion Petrovici

 După decembrie 1989 instituţia cu atribuţii în domeniul cultelor şi al libertăţii religioase a fost condusă de: 

 

1990-2000
MINISTERUL CULTELOR; SECRETARIATUL DE STAT PENTRU CULTE

Perioada Nume şi prenumele Funcţia
18.01.1990-05.07.1990 Nicolae STOICESCU Ministrul Cultelor
06.07.1990-01.03.1995 Gheorghe VLĂDUŢESCU Secretar de Stat
01.07.1995-23.11.1996 Ilie FONTA Secretar de Stat
23.11.1996-23.01.1997 George CÂRSTOIU Secretar de Stat ad-interim
23.01.1997-22.09.1999 Gheorghe F. ANGHELESCU Secretar de Stat
22.09.1999-05.01.2001 Nicolae I. BRÂNZEA Secretar de Stat

 

29.12.2000 - 2008
MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR

Perioada Nume şi prenumele Funcţia
28.12.2000-28.12.2004 Rǎzvan THEODORESCU Ministrul Culturii şi Cultelor
05.01.2001-28.12.2004 Laurenţiu D. TĂNASE Secretar de Stat pentru Culte
29.12.2004-22.08.2005 Monica Octavia MUSCĂ Ministrul Culturii şi Cultelor
22.08.2005-22.12.2008 Adrian IORGULESCU Ministrul Culturii şi Cultelor
27.01.2005-22.06. 2007 Nicolae Adrian LEMENI Secretar de Stat pentru Culte
22.06.2007-22.12.2008 Gigel Sorinel ŞTIRBU Secretar de Stat pentru Culte

 

2008 - 2009
MINISTERUL CULTURII, CULTELOR ŞI PATRIMONIULUI NAŢIONAL

Perioada Nume şi prenumele Funcţia
22.12.2008-22.12.2009
Theodor PALEOLOGU Ministrul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional
04.02.2009-21.01.2010 Nicolae Adrian LEMENI Secretar de Stat pentru Culte

 

2010 - 
SECRETARIATUL DE STAT PENTRU CULTE

Perioada Nume şi prenumele Funcţia
21.01.2010-06.06.2012 Nicolae Adrian LEMENI Secretar de Stat
28.06. 2012-15.02.2013 Florinel Irinel FRUNZĂ  Director General 
25.02.2013- Victor OPASCHI Secretar de Stat

 

© Secretariatul de Stat pentru Culte